HIV, ucigasul tacut

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Epidemia de ciuma din anii Decameronului lui Bocaccio (1347-1350) sau gripa spaniola de la sfarsitul primului Razboi Mondial (1918-1919), fiecare cu cate 25 de milioane de victime la activ, au ramas in amintirea istorica a omenirii drept cele mai grave dezastre datorate unor molimi.

La 5 iunie 1981, Centrul de Control al Bolilor din Atlanta (Georgia) raporteaza ca, in perioada octombrie 1980 -mai 1981, la Los Angeles au fost semnalate cinci cazuri de imbolnavire, dintre care doua s-au soldat cu decese. Simptomele aparente indicau pneumonia ca eventuala cauza a mortii, insa asemanarea dintre cazuri, virulenta bolii si faptul ca toti cei cinci barbati facusera parte din comunitatea gay conduc spre ipoteza ca este vorba de o noua maladie, necunoscuta inca.

• Oamenii de știință au inversat anxietatea prin repararea unui mic circuit cerebral
• O planetă demult pierdută? Un meteorit rar sugerează existența unei lumi dispărute din Sistemul Solar

Intr-o perioada de pudibonderie a Americii, sustinuta de regimul conservator al presedintelui Ronald Reagan (1981-1989), informatiile despre aparitia si proliferarea bolii ajung cu greu la publicul larg. Cand fenomenul ia amploare, raspunsul administratiei si al suporterilor sai din mass-media este simplist, bigot si dezamagitor: „SIDA este o pedeapsa divina, iar cei atinsi de virus sunt doar niste pacatosi care isi merita soarta: homosexuali, drogati si prostituate.” In realitate, dupa o scurta perioada in care s-a crezut ca virusul ii afecteaza doar pe cei ce intretin relatii homosexuale, in decembrie acelasi an apare primul caz de SIDA la un heterosexual, dependent insa de heroina injectabila. Totusi, primul nume al bolii, GRID (Gay Related Immuno-Deficiency) sugera ca maladia ramane strict circumscrisa comunitatilor de homosexuali. De abia in iulie 1982, la o intalnire stiintifica desfasurata la Washington, este adoptat acronimul AIDS, in varianta franceza si spaniola – SIDA (sindromul imuno-deficientei dobandite).

Intre timp, cercetarile pentru identificarea cauzelor imbolnavirii progreseaza si, la 23 aprilie 1984, secretarul de stat pentru sanatate al SUA, Margaret Heckler, anunta ca doctorul Robert Gallo, de la Institutul National al Cancerului, a reusit izolarea virusului care provoaca SIDA. Acesta este botezat HTLV-III, declansand reactia cercetatorilor francezi care, prin doctorul Luc Montagnier de la Institutul Pasteur, revendicau de un an paternitatea descoperirii virusului, botezat de catre ei LAV. De abia in mai 1986, Comitetul International de Taxonomie a Virusurilor rezolva diferendul franco-american, adoptand acronimul HIV (Human Immuno-Deficiency Virus) pentru ucigasul tacut al celor peste 13.000 de oameni din 85 de tari, in perioada 1981-1985.

HIV este definit de catre cercetatori drept un virus care ataca exact celulele responsabile de protectia corpului uman impotriva infectiilor. Organismele persoanelor seropozitive, deci infectate cu HIV, nu mai pot face fata unor boli altminteri tratabile, cum ar fi pneumonia, tuberculoza sau meningita.